Puncte tari și puncte slabe ale modelului de mediere caracteristic Chinei

Rezumat:

Ca metodă preferată și populară de soluționare a disputelor cu o istorie și tradiție îndelungată, modelul chinez de mediere a evoluat într-o formă caracteristică și mixtă. Modelul caracteristic de mediere indică faptul că, pe de o parte, stilul de mediere puternic instituționalizat, ghidat de instanțele locale, a fost utilizat pe scară largă în majoritatea orașelor de coastă cu o dezvoltare relativ economică; pe de altă parte, abordarea tradițională de mediere prin care disputele sunt soluționate în mare parte prin șefii de sate, liderii de clan și/sau elitele comunitare încă există și este practicată în zonele rurale ale Chinei. Acest studiu de cercetare introduce trăsăturile distinctive ale modelului de mediere al Chinei și discută meritele și punctele slabe ale modelului de mediere caracteristic Chinei.

Citiți sau descărcați lucrarea integrală:

Wang, Zhiwei (2019). Puncte tari și puncte slabe ale modelului de mediere caracteristic Chinei

Journal of Living Together, 6 (1), pp. 144-152, 2019, ISSN: 2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online).

@Articol{Wang2019
Titlu = {Puntele și punctele slabe ale modelului de mediere caracteristic al Chinei}
Autor = {Zhiwei Wang}
Url = {https://icermediation.org/chinas-mediation-model/}
ISSN = {2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online)}
An = {2019}
Data = {2019-12-18}
Jurnal = {Journal of Living Together}
Volumul = {6}
Număr = {1}
Pagini = {144-152}
Editor = {Centrul Internațional pentru Mediere Etno-Religioasă}
Adresă = {Mount Vernon, New York}
Ediție = {2019}.

Distribuie

Articole pe aceeaşi temă

Pot exista mai multe adevăruri simultan? Iată cum o cenzură din Camera Reprezentanților poate deschide calea pentru discuții dure, dar critice despre conflictul israeliano-palestinian din diferite perspective

Acest blog aprofundează în conflictul israeliano-palestinian cu recunoașterea diverselor perspective. Începe cu o examinare a cenzurii reprezentantului Rashida Tlaib, apoi ia în considerare conversațiile în creștere dintre diferitele comunități – la nivel local, național și global – care evidențiază diviziunea care există peste tot. Situația este extrem de complexă, implicând numeroase probleme, cum ar fi disputele dintre credincioșii și etniile diferite, tratamentul disproporționat al reprezentanților Camerei în procesul disciplinar al Camerei și un conflict multigenerațional adânc înrădăcinat. Subtilitățile cenzurii lui Tlaib și impactul seismic pe care l-a avut asupra atât de mulți fac să fie și mai crucială examinarea evenimentelor care au loc între Israel și Palestina. Toată lumea pare să aibă răspunsurile corecte, dar nimeni nu poate fi de acord. De ce este cazul?

Distribuie

Conversia la islam și naționalismul etnic în Malaezia

Această lucrare este un segment al unui proiect de cercetare mai amplu care se concentrează pe ascensiunea naționalismului etnic malaez și a supremației în Malaezia. În timp ce creșterea naționalismului etnic malays poate fi atribuită diverșilor factori, această lucrare se concentrează în mod special pe legea conversiei islamice din Malaezia și dacă aceasta a întărit sau nu sentimentul de supremație etnică malaie. Malaezia este o țară multietnică și multi-religioasă care și-a câștigat independența în 1957 față de britanici. Malaezii, fiind cel mai mare grup etnic, au considerat întotdeauna religia islamului ca parte integrantă a identității lor, care îi separă de alte grupuri etnice care au fost aduse în țară în timpul dominației coloniale britanice. În timp ce islamul este religia oficială, Constituția permite ca alte religii să fie practicate în mod pașnic de către malaezienii care nu sunt malaezii, și anume etnicii chinezi și indieni. Cu toate acestea, legea islamică care guvernează căsătoriile musulmane în Malaezia a impus ca non-musulmanii să se convertească la islam dacă doresc să se căsătorească cu musulmani. În această lucrare, susțin că legea conversiei islamice a fost folosită ca instrument pentru a întări sentimentul naționalismului etnic malays în Malaezia. Datele preliminare au fost colectate pe baza interviurilor cu musulmanii malaezi care sunt căsătoriți cu non-malaezi. Rezultatele au arătat că majoritatea persoanelor intervievate malaezi consideră că convertirea la islam este imperativă, așa cum este cerut de religia islamică și de legea statului. În plus, ei nu văd nici un motiv pentru care non-malaezii s-ar opune convertirii la islam, deoarece după căsătorie, copiii vor fi considerați automat malaezi conform Constituției, care vine și cu statut și privilegii. Opiniile celor care nu sunt malaezii care s-au convertit la islam s-au bazat pe interviuri secundare care au fost realizate de alți savanți. Deoarece a fi musulman este asociat cu a fi malays, mulți non-malaezi care s-au convertit se simt furați de simțul identității religioase și etnice și se simt presați să îmbrățișeze cultura etnică malaie. În timp ce schimbarea legii conversiei ar putea fi dificilă, dialogurile interconfesionale deschise în școli și în sectoarele publice ar putea fi primul pas pentru a aborda această problemă.

Distribuie

Religiile din Igboland: diversificare, relevanță și apartenență

Religia este unul dintre fenomenele socioeconomice cu impact incontestabil asupra umanității oriunde în lume. Oricât de sacrosantă pare, religia nu este importantă doar pentru înțelegerea existenței oricărei populații indigene, ci are și relevanță politică în contextele interetnice și de dezvoltare. Dovezi istorice și etnografice asupra diferitelor manifestări și nomenclaturi ale fenomenului religiei abundă. Națiunea igbo din sudul Nigeria, de pe ambele maluri ale râului Niger, este una dintre cele mai mari grupuri culturale antreprenoriale negre din Africa, cu fervoare religioasă inconfundabilă care implică dezvoltarea durabilă și interacțiunile interetnice în cadrul granițelor sale tradiționale. Dar peisajul religios din Igboland este în continuă schimbare. Până în 1840, religia (religiile) dominantă a igbo a fost indigenă sau tradițională. La mai puțin de două decenii mai târziu, când activitatea misionară creștină a început în zonă, a fost dezlănțuită o nouă forță care avea să reconfigureze în cele din urmă peisajul religios indigen al zonei. Creștinismul a crescut pentru a depăși dominația acestuia din urmă. Înainte de centenarul creștinismului din Igboland, islamul și alte credințe mai puțin hegemonice au apărut pentru a concura împotriva religiilor indigene igbo și a creștinismului. Această lucrare urmărește diversificarea religioasă și relevanța sa funcțională pentru dezvoltarea armonioasă în Igboland. Ea își extrage datele din lucrări publicate, interviuri și artefacte. Acesta susține că, pe măsură ce apar noi religii, peisajul religios Igbo va continua să se diversifice și/sau să se adapteze, fie pentru incluziune, fie exclusivitate între religiile existente și emergente, pentru supraviețuirea Igbo.

Distribuie

Etnia ca instrument de pacificare a extremismului religios: un studiu de caz al conflictului intrastatal din Somalia

Sistemul de clanuri și religia din Somalia sunt cele mai importante două identități care definesc structura socială fundamentală a națiunii somaleze. Această structură a fost principalul factor de unificare al poporului somalez. Din păcate, același sistem este perceput ca fiind o piatră de poticnire în soluționarea conflictului intrastatal somalez. În mod observabil, clanul iese în evidență ca pilon central al structurii sociale în Somalia. Este punctul de intrare în mijloacele de trai al poporului somalez. Această lucrare explorează posibilitatea de a transforma dominația rudeniei de clan într-o oportunitate de neutralizare a efectului negativ al extremismului religios. Lucrarea adoptă teoria transformării conflictului propusă de John Paul Lederach. Viziunea filozofică a articolului este pacea pozitivă, așa cum a susținut Galtung. Datele primare au fost colectate prin chestionare, discuții în grup (FGD) și programe de interviuri semi-structurate care au implicat 223 de respondenți cu cunoștințe despre problemele de conflict din Somalia. Datele secundare au fost colectate printr-o analiză a literaturii de specialitate a cărților și revistelor. Studiul a identificat clanul ca fiind ținuta puternică din Somalia care poate implica grupul extremist religios, Al Shabaab, în ​​negocieri pentru pace. Este imposibil să cucerești Al Shabaab, deoarece operează în cadrul populației și are o mare adaptabilitate prin folosirea tacticilor de război asimetrice. În plus, guvernul Somaliei este perceput de Al Shabaab ca fiind creat de om și, prin urmare, un partener nelegitim, nedemn de negociat. În plus, implicarea grupului în negocieri este o dilemă; democrațiile nu negociază cu grupurile teroriste ca nu cumva să le legitimeze ca voce a populației. Prin urmare, clanul devine unitatea lizibilă care se ocupă de responsabilitatea negocierilor dintre guvern și gruparea extremistă religioasă, Al Shabaab. Clanul poate juca, de asemenea, un rol cheie în a ajunge la tinerii care sunt ținta campaniilor de radicalizare din partea grupurilor extremiste. Studiul recomandă ca sistemul de clanuri din Somalia, ca instituție importantă din țară, să fie asociat pentru a oferi o cale de mijloc în conflict și a servi drept punte între stat și grupul extremist religios, Al Shabaab. Sistemul de clanuri va aduce probabil soluții locale la conflict.

Distribuie