Creștinismul și islamul: ce valori comune pentru armonie religioasă sporită și stabilitate globală

Rezumat:

Activitățile violente ale unor grupuri extremiste precum ISIS, Al Shabab și Boko Haram se află în centrul amenințării contemporane la adresa păcii globale și a armoniei religioase. Au pus populațiile creștine sub tensiune. Aceste activități ajută la susținerea impresiei că islamul este o religie violentă, în special împotriva creștinismului. Oricât de eronată este această imagine, este dificil să o ștergi din mintea multor creștini și chiar a musulmanilor moderati, în special a celor care au fost victimele violenței instigate din punct de vedere religios. Această lucrare încearcă să identifice valorile durabile și împărtășite ale ambelor religii, cum ar fi caritatea și iubirea de aproapele, în centrul unei umanități împărtășite acceptate și propagate de ambele religii. Prin urmare, se susține că proiectate ca valori de bază ale ambelor religii, dialogul interreligios și armonia sunt realizabile în interesul păcii și stabilității globale.

Citiți sau descărcați lucrarea integrală:

Genyi, George A (2016). Creștinismul și islamul: ce valori comune pentru armonie religioasă sporită și stabilitate globală

Journal of Living Together, 2-3 (1), pp. 103-115, 2016, ISSN: 2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online).

@Articol{Genyi2016
Titlu = {Christianism and Islam: What Shared Values ​​for Enhanced Religious Harmony and Global Stability}
Autor = {George A. Genyi}
Url = {https://icermediation.org/christianity-and-islam-shared-values-for-religious-harmony/}
ISSN = {2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online)}
An = {2016}
Data = {2016-12-18}
IssueTitle = {Rezolvarea conflictelor bazată pe credință: explorarea valorilor comune în tradițiile religioase abrahamice}
Jurnal = {Journal of Living Together}
Volumul = {2-3}
Număr = {1}
Pagini = {103-115}
Editor = {Centrul Internațional pentru Mediere Etno-Religioasă}
Adresă = {Mount Vernon, New York}
Ediție = {2016}.

Distribuie

Articole pe aceeaşi temă

Religiile din Igboland: diversificare, relevanță și apartenență

Religia este unul dintre fenomenele socioeconomice cu impact incontestabil asupra umanității oriunde în lume. Oricât de sacrosantă pare, religia nu este importantă doar pentru înțelegerea existenței oricărei populații indigene, ci are și relevanță politică în contextele interetnice și de dezvoltare. Dovezi istorice și etnografice asupra diferitelor manifestări și nomenclaturi ale fenomenului religiei abundă. Națiunea igbo din sudul Nigeria, de pe ambele maluri ale râului Niger, este una dintre cele mai mari grupuri culturale antreprenoriale negre din Africa, cu fervoare religioasă inconfundabilă care implică dezvoltarea durabilă și interacțiunile interetnice în cadrul granițelor sale tradiționale. Dar peisajul religios din Igboland este în continuă schimbare. Până în 1840, religia (religiile) dominantă a igbo a fost indigenă sau tradițională. La mai puțin de două decenii mai târziu, când activitatea misionară creștină a început în zonă, a fost dezlănțuită o nouă forță care avea să reconfigureze în cele din urmă peisajul religios indigen al zonei. Creștinismul a crescut pentru a depăși dominația acestuia din urmă. Înainte de centenarul creștinismului din Igboland, islamul și alte credințe mai puțin hegemonice au apărut pentru a concura împotriva religiilor indigene igbo și a creștinismului. Această lucrare urmărește diversificarea religioasă și relevanța sa funcțională pentru dezvoltarea armonioasă în Igboland. Ea își extrage datele din lucrări publicate, interviuri și artefacte. Acesta susține că, pe măsură ce apar noi religii, peisajul religios Igbo va continua să se diversifice și/sau să se adapteze, fie pentru incluziune, fie exclusivitate între religiile existente și emergente, pentru supraviețuirea Igbo.

Distribuie

Conversia la islam și naționalismul etnic în Malaezia

Această lucrare este un segment al unui proiect de cercetare mai amplu care se concentrează pe ascensiunea naționalismului etnic malaez și a supremației în Malaezia. În timp ce creșterea naționalismului etnic malays poate fi atribuită diverșilor factori, această lucrare se concentrează în mod special pe legea conversiei islamice din Malaezia și dacă aceasta a întărit sau nu sentimentul de supremație etnică malaie. Malaezia este o țară multietnică și multi-religioasă care și-a câștigat independența în 1957 față de britanici. Malaezii, fiind cel mai mare grup etnic, au considerat întotdeauna religia islamului ca parte integrantă a identității lor, care îi separă de alte grupuri etnice care au fost aduse în țară în timpul dominației coloniale britanice. În timp ce islamul este religia oficială, Constituția permite ca alte religii să fie practicate în mod pașnic de către malaezienii care nu sunt malaezii, și anume etnicii chinezi și indieni. Cu toate acestea, legea islamică care guvernează căsătoriile musulmane în Malaezia a impus ca non-musulmanii să se convertească la islam dacă doresc să se căsătorească cu musulmani. În această lucrare, susțin că legea conversiei islamice a fost folosită ca instrument pentru a întări sentimentul naționalismului etnic malays în Malaezia. Datele preliminare au fost colectate pe baza interviurilor cu musulmanii malaezi care sunt căsătoriți cu non-malaezi. Rezultatele au arătat că majoritatea persoanelor intervievate malaezi consideră că convertirea la islam este imperativă, așa cum este cerut de religia islamică și de legea statului. În plus, ei nu văd nici un motiv pentru care non-malaezii s-ar opune convertirii la islam, deoarece după căsătorie, copiii vor fi considerați automat malaezi conform Constituției, care vine și cu statut și privilegii. Opiniile celor care nu sunt malaezii care s-au convertit la islam s-au bazat pe interviuri secundare care au fost realizate de alți savanți. Deoarece a fi musulman este asociat cu a fi malays, mulți non-malaezi care s-au convertit se simt furați de simțul identității religioase și etnice și se simt presați să îmbrățișeze cultura etnică malaie. În timp ce schimbarea legii conversiei ar putea fi dificilă, dialogurile interconfesionale deschise în școli și în sectoarele publice ar putea fi primul pas pentru a aborda această problemă.

Distribuie