Dezarmarea în timpul războiului etnic și religios: perspectiva ONU

Discurs distins susținut la Conferința internațională anuală 2015 privind soluționarea conflictelor etnice și religioase și consolidarea păcii desfășurată la New York pe 10 octombrie 2015 de către Centrul Internațional pentru Mediere Etno-Religioasă.

Vorbitor:

Curtis Raynold, Secretar, Consiliul Consultativ al Secretarului General pentru Probleme de Dezarmare, Oficiul Națiunilor Unite pentru Afaceri de Dezarmare, Sediul Națiunilor Unite, New York.

Îmi face mare plăcere să fiu aici în această dimineață pentru a vă vorbi despre activitatea Națiunilor Unite, în special despre cea a Oficiului Națiunilor Unite pentru Afaceri de Dezarmare (UNODA) și eforturile sale de a aborda toate sursele conflictelor armate din perspectiva de dezarmare.

Mulțumim Centrului Internațional de Mediere Etno-Religioasă (ICERM) pentru organizarea acestei conferințe importante. Vine în momentul în care sărbătorim cea de-a 70-a aniversare a Națiunilor Unite, care a fost în fruntea eforturilor de consolidare a păcii și de prevenire a conflictelor în întreaga lume timp de șapte decenii. Prin urmare, aplaudăm munca neobosită a organizațiilor societății civile precum a dumneavoastră pentru a dezvolta metode alternative de prevenire și rezolvare a conflictelor armate și de educare a oamenilor cu privire la pericolele conflictelor interetnice și interreligioase.

Organizațiile societății civile au adus contribuții majore și în domeniul dezarmării, iar Oficiul Națiunilor Unite pentru Afaceri de Dezarmare este deosebit de recunoscător pentru munca lor în acest sens.

În calitate de veteran a șase misiuni de menținere a păcii ale Națiunilor Unite, am fost martor și cunosc prea bine daunele sociale, de mediu și economice de lungă durată pe care conflictele armate le-au cauzat în multe părți ale globului. După cum știm cu toții, astfel de conflicte au mai multe cauze fundamentale, religia și etnia fiind doar două dintre ele. Conflictele pot fi, de asemenea, declanșate de o serie de alte cauze care trebuie abordate cu măsuri adecvate care abordează direct cauzele fundamentale specifice, inclusiv cele de origine religioasă și etnică.

Colegii mei din Departamentul Afaceri Politice, în special cei din Unitatea de Sprijin pentru Mediere, au mandatul de a găsi măsuri adecvate pentru a aborda cauzele fundamentale ale conflictelor de toate tipurile și au desfășurat o gamă largă de resurse în multe zone de conflict cu mare eficacitate. Aceste eforturi, deși foarte eficiente în unele cazuri, sunt prin ele însele insuficiente pentru a aborda pe deplin conflictele armate de toate tipurile. Pentru a aborda în mod eficient conflictele armate, inclusiv pentru a aborda cauzele lor fundamentale și consecințele lor devastatoare, ONU se bazează pe o gamă largă de experiență.

În acest sens, diferitele departamente din cadrul sistemului Națiunilor Unite colaborează pentru a-și aduce resursele și forța de muncă specializate în problema conflictului armat. Aceste departamente includ Oficiul Națiunilor Unite pentru Afaceri de Dezarmare, Departamentul pentru Afaceri Politice, Departamentul pentru Operațiuni de Menținere a Păcii (DPKO), Departamentul pentru Serviciile de teren (DFS) și multe altele.

Acest lucru mă aduce la activitatea Oficiului pentru Afaceri de Dezarmare și la rolul său în prevenirea și soluționarea conflictelor armate. Rolul nostru în ceea ce este, în esență, un efort de colaborare, este de a reduce disponibilitatea armelor și munițiilor care alimentează conflictul. Subiectul acestei discuții: „Dezarmarea în timpul războiului etnic și religios” pare să sugereze că ar putea exista o abordare specială a dezarmării în contextul conflictelor religioase și etnice. Permiteți-mi să fiu clar de la început: Oficiul ONU pentru Afaceri de Dezarmare nu face distincție între diferitele tipuri de conflict armat și adoptă o abordare uniformă în îndeplinirea mandatului său de dezarmare. Prin dezarmare, sperăm să reducem disponibilitatea tuturor tipurilor de arme care alimentează în prezent conflicte religioase, etnice și de altă natură în întreaga lume.

Dezarmarea, în contextul tuturor conflictelor, fie ele etnice, religioase sau de altă natură, implică colectarea, documentarea, controlul și eliminarea armelor de calibru mic, muniției, explozivilor și armelor ușoare și grele de la combatanți. Obiectivul este de a reduce și, în cele din urmă, de a elimina disponibilitatea nereglementată a armelor și, prin urmare, de a reduce șansele de a continua conflictele de orice fel.

Biroul nostru lucrează pentru a sprijini și promova acordurile de control al armelor, deoarece aceste acorduri au jucat un rol crucial în dezamorsarea conflictelor de-a lungul istoriei dezarmării. Aceștia au acționat ca măsuri de consolidare a încrederii, oferind atât o cale, cât și o oportunitate de a aduce forțe opuse la masa negocierilor.

Tratatul privind comerțul cu arme și Programul de acțiune, de exemplu, sunt două instrumente foarte importante pe care comunitatea internațională le poate implementa ca garanții împotriva transferului ilicit, a acumulării destabilizatoare și a utilizării abuzive a armelor convenționale care sunt, atât de des, utilizate în continuarea scopului etnic, religios. , și alte conflicte.

TCA adoptat recent de Adunarea Generală a ONU își propune să stabilească cele mai înalte standarde internaționale comune posibile pentru reglementarea comerțului internațional cu arme convenționale, precum și să prevină și să elimine comerțul ilicit cu arme convenționale și deturnarea acestora. Speranța este că, odată cu reglementarea sporită a comerțului cu arme, se va realiza o mai mare măsură de pace în zonele de conflict.

După cum a spus cel mai recent Secretarul General, „Tratatul privind comerțul cu arme oferă promisiunea unei lumi mai pașnice și elimină un decalaj moral flagrant în dreptul internațional.

Pe lângă rolul său în sprijinirea adoptării Tratatului privind comerțul cu arme, Oficiul ONU pentru Afaceri de Dezarmare supraveghează Programul de acțiune pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și arme ușoare sub toate aspectele sale. Este o inițiativă importantă susținută de ONU, stabilită în anii 1990, pentru a reduce disponibilitatea armelor de calibru mic și a armelor ușoare prin promovarea diferitelor regimuri de control al armelor în țările participante.

Consiliul de Securitate al ONU joacă, de asemenea, un rol esențial în dezarmare în vederea eliminării conflictelor etnice, religioase și de altă natură. În august 2014, Consiliul de Securitate a adoptat o rezoluție privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale cauzate de actele teroriste[1], cu referire specifică la amenințarea reprezentată de luptătorii teroriști străini. În mod semnificativ, Consiliul și-a reafirmat decizia conform căreia statele ar trebui să împiedice furnizarea, vânzarea sau transferul direct sau indirect de arme către Statul Islamic din Irak și Levant (ISIL), Frontul Al Nusrah (ANF) și tuturor persoanelor, grupurilor, întreprinderilor și entități asociate cu Al-Qaida.[2]

Pentru a încheia, am căutat să arunc puțină lumină asupra activității Oficiului ONU pentru Afaceri de Dezarmare și asupra rolului critic al dezarmării în soluționarea conflictelor etnice, religioase și de altă natură. Dezarmarea, după cum probabil ați înțeles până acum, este doar o parte a ecuației. Munca noastră la Națiunile Unite pentru a pune capăt conflictelor etnice, religioase și alte forme de conflict este un efort colectiv al multor părți ale sistemului ONU. Numai prin valorificarea expertizei specializate a diferitelor sectoare ale sistemului ONU putem aborda cel mai bine cauzele fundamentale ale conflictelor religioase, etnice și de altă natură într-un mod eficient.

[1] S/RES/2171 (2014), 21 august 2014.

[2] S/RES/2170 (2014), op. 10.

Distribuie

Articole pe aceeaşi temă

Religiile din Igboland: diversificare, relevanță și apartenență

Religia este unul dintre fenomenele socioeconomice cu impact incontestabil asupra umanității oriunde în lume. Oricât de sacrosantă pare, religia nu este importantă doar pentru înțelegerea existenței oricărei populații indigene, ci are și relevanță politică în contextele interetnice și de dezvoltare. Dovezi istorice și etnografice asupra diferitelor manifestări și nomenclaturi ale fenomenului religiei abundă. Națiunea igbo din sudul Nigeria, de pe ambele maluri ale râului Niger, este una dintre cele mai mari grupuri culturale antreprenoriale negre din Africa, cu fervoare religioasă inconfundabilă care implică dezvoltarea durabilă și interacțiunile interetnice în cadrul granițelor sale tradiționale. Dar peisajul religios din Igboland este în continuă schimbare. Până în 1840, religia (religiile) dominantă a igbo a fost indigenă sau tradițională. La mai puțin de două decenii mai târziu, când activitatea misionară creștină a început în zonă, a fost dezlănțuită o nouă forță care avea să reconfigureze în cele din urmă peisajul religios indigen al zonei. Creștinismul a crescut pentru a depăși dominația acestuia din urmă. Înainte de centenarul creștinismului din Igboland, islamul și alte credințe mai puțin hegemonice au apărut pentru a concura împotriva religiilor indigene igbo și a creștinismului. Această lucrare urmărește diversificarea religioasă și relevanța sa funcțională pentru dezvoltarea armonioasă în Igboland. Ea își extrage datele din lucrări publicate, interviuri și artefacte. Acesta susține că, pe măsură ce apar noi religii, peisajul religios Igbo va continua să se diversifice și/sau să se adapteze, fie pentru incluziune, fie exclusivitate între religiile existente și emergente, pentru supraviețuirea Igbo.

Distribuie

Conversia la islam și naționalismul etnic în Malaezia

Această lucrare este un segment al unui proiect de cercetare mai amplu care se concentrează pe ascensiunea naționalismului etnic malaez și a supremației în Malaezia. În timp ce creșterea naționalismului etnic malays poate fi atribuită diverșilor factori, această lucrare se concentrează în mod special pe legea conversiei islamice din Malaezia și dacă aceasta a întărit sau nu sentimentul de supremație etnică malaie. Malaezia este o țară multietnică și multi-religioasă care și-a câștigat independența în 1957 față de britanici. Malaezii, fiind cel mai mare grup etnic, au considerat întotdeauna religia islamului ca parte integrantă a identității lor, care îi separă de alte grupuri etnice care au fost aduse în țară în timpul dominației coloniale britanice. În timp ce islamul este religia oficială, Constituția permite ca alte religii să fie practicate în mod pașnic de către malaezienii care nu sunt malaezii, și anume etnicii chinezi și indieni. Cu toate acestea, legea islamică care guvernează căsătoriile musulmane în Malaezia a impus ca non-musulmanii să se convertească la islam dacă doresc să se căsătorească cu musulmani. În această lucrare, susțin că legea conversiei islamice a fost folosită ca instrument pentru a întări sentimentul naționalismului etnic malays în Malaezia. Datele preliminare au fost colectate pe baza interviurilor cu musulmanii malaezi care sunt căsătoriți cu non-malaezi. Rezultatele au arătat că majoritatea persoanelor intervievate malaezi consideră că convertirea la islam este imperativă, așa cum este cerut de religia islamică și de legea statului. În plus, ei nu văd nici un motiv pentru care non-malaezii s-ar opune convertirii la islam, deoarece după căsătorie, copiii vor fi considerați automat malaezi conform Constituției, care vine și cu statut și privilegii. Opiniile celor care nu sunt malaezii care s-au convertit la islam s-au bazat pe interviuri secundare care au fost realizate de alți savanți. Deoarece a fi musulman este asociat cu a fi malays, mulți non-malaezi care s-au convertit se simt furați de simțul identității religioase și etnice și se simt presați să îmbrățișeze cultura etnică malaie. În timp ce schimbarea legii conversiei ar putea fi dificilă, dialogurile interconfesionale deschise în școli și în sectoarele publice ar putea fi primul pas pentru a aborda această problemă.

Distribuie