Soluționarea litigiilor indigene și reconcilierea națională: Învățare de la tribunalele Gacaca din Rwanda

Rezumat:

Acest eseu explorează modul în care sistemul tribunalelor Gacaca, un sistem tradițional de soluționare a disputelor, a fost revitalizat după genocidul din 1994 împotriva tutsi pentru a promova unitatea națională și reconcilierea în Rwanda. Pentru a realiza acest scop, eseul examinează cinci puncte majore: procesul de revitalizare a tribunalelor Gacaca din Rwanda; practica de soluționare a conflictelor folosită în instanțele Gacaca; teoria practică a schimbării care stă la baza acestei intervenții; Opiniile lui Lederach (1997) despre „reconcilierea durabilă în societățile divizate” aplicabile în cazul Gacaca; și, în sfârșit, lecțiile învățate din sistemul instanțelor Gacaca și modul în care instanțele Găcaca au fost folosite pentru a promova reconcilierea națională și pacea după genocid.

Citiți sau descărcați lucrarea integrală:

Ugorji, Busuioc (2019). Soluționarea litigiilor indigene și reconcilierea națională: Învățare de la tribunalele Gacaca din Rwanda

Journal of Living Together, 6 (1), pp. 153-161, 2019, ISSN: 2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online).

@Articol{Ugorji2019
Titlu = {Rezolvarea diferendelor indigene și reconcilierea națională: Învățare de la tribunalele Gacaca din Rwanda}
Autor = {Basil Ugorji}
Url = {https://icermediation.org/indigenous-dispute-resolution-and-national-reconciliation/}
ISSN = {2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online)}
An = {2019}
Data = {2019-12-18}
Jurnal = {Journal of Living Together}
Volumul = {6}
Număr = {1}
Pagini = {153-161}
Editor = {Centrul Internațional pentru Mediere Etno-Religioasă}
Adresă = {Mount Vernon, New York}
Ediție = {2019}.

Distribuie

Articole pe aceeaşi temă

Construirea de comunități rezistente: mecanisme de responsabilitate centrate pe copii pentru comunitatea yazidi post-genocid (2014)

Acest studiu se concentrează pe două căi prin care mecanismele de responsabilitate pot fi urmărite în epoca de post-genocid al comunității Yazidi: judiciară și nejudiciară. Justiția tranzițională este o oportunitate unică post-criză de a sprijini tranziția unei comunități și de a stimula un sentiment de rezistență și speranță printr-un sprijin strategic, multidimensional. Nu există o abordare „unică pentru toate” în aceste tipuri de procese, iar această lucrare ia în considerare o varietate de factori esențiali în stabilirea bazei pentru o abordare eficientă, nu numai pentru a deține membrii Statului Islamic din Irak și Levant (ISIL). răspunzătoare pentru crimele lor împotriva umanității, dar pentru a da putere membrilor yazidi, în special copiilor, să-și recapete un sentiment de autonomie și siguranță. Procedând astfel, cercetătorii stabilesc standardele internaționale privind obligațiile drepturilor omului ale copiilor, specificând care sunt relevante în contextele irakian și kurd. Apoi, analizând lecțiile învățate din studiile de caz cu scenarii similare din Sierra Leone și Liberia, studiul recomandă mecanisme interdisciplinare de responsabilitate care sunt centrate pe încurajarea participării și protecției copiilor în contextul Yazidi. Sunt oferite căi specifice prin care copiii pot și ar trebui să participe. Interviurile din Kurdistanul irakian cu șapte copii supraviețuitori ai captivității ISIL au permis ca relatările directe să informeze lacunele actuale în îngrijirea nevoilor lor post-captivitate și au condus la crearea de profiluri de militanți ISIL, care leagă presupușii vinovați de încălcări specifice ale dreptului internațional. Aceste mărturii oferă o perspectivă unică asupra experienței tânărului supraviețuitor yazidi și, atunci când sunt analizate în contexte religioase, comunitare și regionale mai largi, oferă claritate în următorii pași holistici. Cercetătorii speră să transmită un sentiment de urgență în stabilirea unor mecanisme eficiente de justiție tranzițională pentru comunitatea Yazidi și cheamă actori specifici, precum și comunitatea internațională să valorifice jurisdicția universală și să promoveze înființarea unei Comisii pentru Adevăr și Reconciliere (CVR) ca un manieră nepunitivă prin care să onoreze experiențele yazidilor, toate în același timp onorând experiența copilului.

Distribuie