Fenomenul minții în masă

Unul dintre factorii majori care alimentează adesea conflictele etno-religioase în țările din întreaga lume poate fi atribuit fenomenului mortal de gândire în masă, credință oarbă și supunere. În multe țări, unii oameni au o idee preconcepută că membrii unor grupuri etnice sau religioase sunt pur și simplu dușmanii lor. Ei cred că nimic bun nu va ieși vreodată din ei. Acestea sunt rezultatele unor nemulțumiri și prejudecăți acumulate îndelung. După cum observăm, astfel de nemulțumiri se manifestă întotdeauna sub formă de neîncredere, intoleranță puternică și ură. De asemenea, există unii membri ai anumitor grupuri religioase care, fără motiv, nu ar dori să se asocieze, să trăiască, să se așeze sau chiar să dea mâna cu persoane din alte grupuri religioase. Dacă acelor oameni li se cere să explice de ce se comportă astfel, este posibil să nu aibă motive sau explicații concrete. Îți vor spune pur și simplu: „așa am fost învățați”; „sunt diferiți de noi”; „nu avem același sistem de credințe”; „vorbesc o altă limbă și au o altă cultură”.

De fiecare dată când ascult aceste comentarii, mă simt complet dezamăgit. În ele, se vede cum individul este supus și condamnat la influența distructivă a societății în care trăiește.

În loc să subscrie la astfel de credințe, fiecare persoană ar trebui să privească în interior și să întrebe: dacă societatea mea imediată îmi spune că cealaltă persoană este rea, inferioară sau un dușman, ce cred eu, care sunt o ființă rațională? Dacă oamenii spun lucruri negative împotriva altora, pe ce temei ar trebui să-mi întemeiez propriile judecati? Sunt purtat de ceea ce spun oamenii sau îi accept și îi respect pe alții ca ființe umane ca mine, indiferent de credințele lor religioase sau de originea etnică?

În cartea sa intitulată, Sinele nedescoperit: dilema individului în societatea modernă, Carl Jung [i] afirmă că „o mare parte din viața individuală a oamenilor din societate a fost subjugată de tendința culturală către o mentalitate de masă și colectivism”. Jung definește mentalitatea în masă ca „reducerea indivizilor la unități anonime ale umanității, care gândesc asemănător, care urmează să fie manipulate de propagandă și publicitate pentru a îndeplini orice funcție le este cerută de cei de la putere”. Spiritul de spirit de masă poate devaloriza și minimiza individul, „făcându-l să se simtă lipsit de valoare, chiar dacă umanitatea în ansamblu face progrese”. Un om de masă nu are auto-reflecție, este infantil în comportamentul său, „nerezonabil, iresponsabil, emoțional, neregulat și nesigur”. În masă, individul își pierde valoarea și devine victima „-ismelor”. Nu arătând simțul responsabilității pentru acțiunile sale, unui om de masă îi este ușor să comită crime îngrozitoare fără să se gândească și devine din ce în ce mai dependent de societate. Acest tip de atitudine ar putea duce la consecințe dezastruoase și conflicte.

De ce este mentalitatea în masă un catalizator al conflictelor etno-religioase? Acest lucru se datorează faptului că societatea în care trăim, mass-media și unele grupuri etnice și religioase ne prezintă un singur punct de vedere, un singur mod de a gândi și nu încurajează interogarea serioasă și discuția deschisă. Alte moduri de gândire – sau interpretări – sunt ignorate sau denigrate. Rațiunea și dovezile tind să fie respinse, iar credința oarbă și supunerea sunt încurajate. Astfel, arta chestionării, care este centrală pentru dezvoltarea facultății critice, este pipernicită. Alte opinii, sisteme de credințe sau moduri de viață care sunt contrare față de ceea ce crede un grup sunt respinse în mod agresiv și ferm. Acest tip de mentalitate este evident în societățile noastre contemporane și a provocat neînțelegeri între diferitele grupuri etnice și religioase.

Atitudinea mentalității în masă trebuie înlocuită cu dispoziția minții de a pune la îndoială, revizui și înțelege de ce unele credințe ar trebui să fie păstrate sau abandonate. Indivizii trebuie să fie implicați activ și nu doar să urmeze și să respecte regulile pasiv. Ei trebuie să contribuie sau să dea pentru binele general, și nu doar să consume și să se aștepte să li se dea mai mult.

Pentru a schimba acest tip de mentalitate, este nevoie să iluminăm fiecare minte. După cum va spune Socrate că „viața neexaminată nu merită trăită pentru o ființă umană”, indivizii trebuie să se reexamineze, să-și asculte vocea interioară și să fie suficient de curajoși pentru a-și folosi rațiunea înainte de a vorbi sau de a acționa. Potrivit lui Immanuel Kant, „Iluminismul este ieșirea omului din imaturitatea autoimpusă. Imaturitatea este incapacitatea de a-și folosi înțelegerea fără îndrumarea altuia. Această imaturitate se autoimpune atunci când cauza ei constă nu în lipsa de înțelegere, ci în lipsa hotărârii și a curajului de a o folosi fără îndrumarea altuia. Sapere Aude! [îndrăznește să știi] „Ai curajul să-ți folosești propria înțelegere!” – acesta este motto-ul iluminării”[ii].

Rezistența acestei mentalități de masă poate fi făcută eficient doar de către persoana care își înțelege propria individualitate, spune Carl Jung. El încurajează o explorare a „microcosmosului – o reflectare a marelui cosmos în miniatură”. Trebuie să ne curățăm propria casă, să o punem în ordine înainte de a putea merge înainte să punem ordine pe alții și pe restul lumii, pentru că „Nemo dat quod non habet”, „nimeni nu dă ceea ce nu are”. De asemenea, trebuie să dezvoltăm o atitudine de ascultare pentru a asculta mai mult ritmul ființei noastre interioare sau vocea sufletului și să vorbim mai puțin despre alții care nu împărtășesc aceleași sisteme de credințe cu noi.

Văd acest program de retragere interconfesională de sâmbătă ca o oportunitate de auto-reflecție. Ceva pe care l-am numit odată Atelierul „Vocea sufletului” într-o carte pe care am publicat-o în 2012. O retragere ca aceasta este o oportunitate de aur pentru o tranziție de la atitudinea minții de masă la individualitatea reflexivă, de la pasivitate la activitate, de la ucenicie la conducere, și de la atitudinea de a primi la cea de a dărui. Prin intermediul acestuia, suntem din nou invitați să căutăm și să descoperim potențialele noastre, bogăția de soluții și capacități încorporate în noi, care sunt necesare pentru soluționarea conflictelor, pacea și dezvoltarea în țările din întreaga lume. Prin urmare, suntem invitați să ne schimbăm atenția de la „externii” – ceea ce este acolo – la „interni” – ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Rezultatul acestei practici este atingerea Metanoia, o încercare spontană a psihicului de a se vindeca de un conflict insuportabil topindu-se și apoi renașterea într-o formă mai adaptativă [iii].

În mijlocul atâtor distrageri și atracții, acuzații și blamări, sărăcie, suferință, viciu, crime și conflicte violente din multe țări de pe glob, Atelierul Vocea Sufletului la care ne invită această retragere, oferă o oportunitate unică de a descoperi frumusețile și realitățile pozitive ale naturii pe care fiecare persoană le poartă în el sau ea și puterea „vieții sufletești” care ne vorbește blând în tăcere. De aceea, te invit să „intri mai adânc în sanctuarul interior al propriei tale ființe, departe de toată goana și așa-zisele ademeniri ale vieții exterioare, și în tăcere să asculți vocea sufletului, să-i auzi rugăciunile. , să-i cunoască puterea”[iv]. „Dacă mintea este plină de stimulente înalte, principii frumoase, eforturi regale, splendide și înălțătoare, vocea sufletului vorbește și răul și slăbiciunile născute din partea nedezvoltată și egoistă a naturii noastre umane nu pot intra, așa că vor se stinge”[v].

Întrebarea cu care vreau să vă las este: ce contribuție ar trebui să aducem noi ca cetățeni cu drepturi, responsabilități și obligații (și nu doar guvernul, nici măcar liderii noștri etnici sau religioși sau alții care dețin funcții publice)? Cu alte cuvinte, ce ar trebui să facem pentru a face lumea noastră un loc mai bun?

O reflecție asupra acestui tip de întrebare duce la conștientizarea și descoperirea bogăției noastre interioare, capacităților, talentelor, forței, scopului, dorurilor și viziunii noastre. În loc să așteptăm ca guvernul să restabilească pacea și unitatea, vom fi inspirați să începem să luăm taurul de coarne pentru a lucra pentru iertare, reconciliere, pace și unitate. Făcând acest lucru, învățăm să fim responsabili, curajoși și activi și petrecem mai puțin timp vorbind despre slăbiciunile altora. După cum spune Katherine Tingley, „gândiți-vă pentru un moment la creațiile oamenilor de geniu. Dacă s-ar fi oprit și s-ar fi întors în îndoială în momentul în care i-a atins impulsul divin, nu ar fi avut nicio muzică grandioasă, nici picturi frumoase, nici artă inspirată și nici invenții minunate. Aceste forțe splendide, înălțătoare și creatoare provin inițial din natura divină a omului. Dacă am trăi cu toții în conștiința și convingerea propriilor noastre mari posibilități, ar trebui să realizăm că suntem suflete și că și noi avem privilegii divine cu mult dincolo de orice știm sau chiar ne gândim. Cu toate acestea, le aruncăm deoparte pentru că nu sunt acceptabile pentru sinele nostru limitat, personal. Ele nu se potrivesc cu ideile noastre preconcepute. Așa că uităm că facem parte din schema divină a vieții, că sensul vieții este sacru și sfânt și ne permitem să ne întoarcem în vârtejul neînțelegerii, concepțiilor greșite, îndoielii, nefericirii și disperării”[vi] .

Atelierul Vocea Sufletului ne va ajuta să trecem dincolo de neînțelegeri, acuzații, blamări, lupte, diferențe etno-religioase și să susținem cu curaj iertare, reconciliere, pace, armonie, unitate și dezvoltare.

Pentru a citi mai multe despre acest subiect, vezi Ugorji, Busuioc (2012). De la justiția culturală la medierea interetnică: o reflecție asupra posibilității medierii etno-religioase în Africa. Colorado: Outskirts Press.

Referinte

[i] Carl Gustav Jung, un psihiatru elvețian și fondatorul psihologiei analitice, a considerat individuația, un proces psihologic de integrare a contrariilor, inclusiv conștientul cu inconștientul, păstrându-și totuși autonomia relativă, necesară pentru ca o persoană să devină întreagă. Pentru o lectură detaliată despre teoria mentalității în masă, vezi Jung, Carl (2006). Sinele nedescoperit: problema individului în societatea modernă. Noua bibliotecă americană. pp. 15–16; citește și Jung, CG (1989a). Amintiri, vise, reflecții (Rev. ed., C. Winston & R. Winston, Trad.) (A. Jaffe, Ed.). New York: Random House, Inc.

[ii] Immanuel Kant, Un răspuns la întrebarea: Ce este Iluminismul? Konigsberg în Prusia, 30 septembrie 1784.

[iii] Din grecescul μετάνοια, metanoia este o schimbare a minții sau a inimii. Citiți psihologia lui Carl Jung, op cit.

[iv] Katherine Tingley, Splendoarea sufletului (Pasadena, California: Theosophical University Press), 1996, citat preluat din capitolul unu al cărții, intitulat: „The Voice of the Soul”, disponibil la: http://www.theosociety.org/pasadena/splendor/spl-1a .htm. Katherine Tingley a fost liderul Societății Teozofice (pe atunci numită Frăția Universală și Societatea Teozofică) din 1896 până în 1929 și este amintită în special pentru munca ei de reformă educațională și socială centrată la sediul internațional al Societății din Point Loma, California.

[V] Ibid.

[Vi] Ibid.