Conflictul companiei miniere din Republica Democratică Congo

Ce s-a întâmplat? Contextul istoric al conflictului

Congo este înzestrat cu cele mai mari depozite de minerale din lume, aproximativ 24 de trilioane de dolari (Kors, 2012), ceea ce este egal cu PIB-ul Europei și al Statelor Unite la un loc (Noury, 2010). După primul război din Congo care l-a înlăturat pe Mobutu Sese Seko în 1997, companiile miniere care încercau să exploateze mineralele din Congo au semnat contracte de afaceri cu Laurent Desire Kabila chiar înainte de a prelua mandatul. Corporația Minieră Banro a achiziționat titlurile miniere care aparțineau Societății Minière et Industrielle du Kivu (SOMINKI) în Kivu de Sud (Kamituga, Luhwindja, Luguswa și Namoya). În 2005, Banro a început procesul de explorare în Luhwindja chefferie, teritoriul Mwenga, urmat de extracția în 2011.

Proiectul minier al companiei se desfășoară în zone care aparțineau anterior populației locale, unde aceștia își câștigau existența prin minerit și agricultură artizanală. Șase sate (Bigaya, Luciga, Buhamba, Lwaramba, Nyora și Cibanda) au fost strămutate și sunt mutate într-un loc muntos numit Cinjira. Baza companiei (figura 1, pg. 3) este situată pe o suprafață de aproximativ 183 km2 care a fost ocupată anterior de aproximativ 93,147 de persoane. Numai satul Luciga se estimează că avea o populație de 17,907 de oameni.^[1] Înainte de a fi mutați în Cinjira, proprietarii de terenuri aveau titluri de proprietate emise de șefii locali după ce dădeau o vacă, o capră sau un alt semn de apreciere denumit local. Kalinzi [apreciere]. În tradiția congoleză, pământul este considerat o proprietate comună care trebuie împărțită în comunitate și nu trebuie deținută individual.. Banro a strămutat comunitățile în urma titlurilor de proprietate coloniale obținute de la guvernul Kinshasa care i-a deposedat pe cei care dețineau pământ în conformitate cu legile cutumiare.

În timpul fazei de explorare, când compania a forat și a prelevat probe, comunitățile au fost deranjate de foraj, zgomot, căderi de roci, cariere și peșteri. Oameni și animale au căzut în peșteri și gropi, iar alții au fost răniți de căderea pietrelor. Unele animale nu au fost niciodată recuperate din peșteri și gropi, în timp ce altele au fost ucise de stâncile prăbușite. Când oamenii din Luhwindja au protestat și au cerut despăgubiri, compania a refuzat și a contactat, în schimb, guvernul de la Kinshasa, care a trimis soldați să suprime protestele. Soldații au împușcat în oameni, i-au rănit pe unii, iar alții au fost uciși sau au murit mai târziu din cauza rănilor suferite într-un mediu fără îngrijiri medicale. Gropile și peșterile rămân deschise, sunt umplute cu apă stătătoare și când plouă, devin locuri de reproducere pentru țânțari, aducând malaria unei populații fără facilități medicale eficiente.

În 2015, compania a anunțat o creștere cu 59 la sută numai a rezervei Twangiza, fără a lua în calcul depozitele Namoya, Lugushwa și Kamituga. În 2016, compania a produs 107,691 uncii de aur. Profiturile acumulate nu se reflectă în îmbunătățirea mijloacelor de trai ale comunităților locale, care rămân sărace, șomeri și se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului și ale mediului care ar putea arunca Congo-ul în războaie intense. Rezultă că suferința oamenilor crește concomitent cu cererea globală de minerale.

Poveștile celuilalt – cum înțelege fiecare parte situația și de ce

Povestea reprezentantului comunității congoleze – Banro ne amenință mijloacele de trai

Poziţie: Banro trebuie să ne despăgubească și să continue mineritul doar după ce a dialogat cu comunitățile. Noi suntem proprietarii mineralelor și nu străinii. 

Interese:

Siguranță/Securitate: Relocarea coercitivă a comunităților din pământul nostru ancestral unde ne-am câștigat existența și compensațiile nefavorabile reprezintă o încălcare totală a demnității și drepturilor noastre. Avem nevoie de pământ pentru a trăi bine și fericiți. Nu putem avea pace când pământul nostru este luat. Cum putem să ieșim din această sărăcie când nu putem cultiva sau ne putem cultiva? Dacă continuăm să rămânem fără pământ, nu ne rămâne decât să ne alăturăm și/sau să formăm grupuri armate.

Nevoi economice: Mulți oameni sunt șomeri și am devenit mai săraci decât înainte de venirea lui Banro. Fără pământ, nu avem venituri. De exemplu, obișnuiam să deținem și să cultivăm pomi fructiferi din care ne-am putea câștiga existența în diferite anotimpuri ale anului. De asemenea, copiii obișnuiau să se hrănească cu fructe, fasole și avocado. Nu ne mai permitem asta. Mulți copii suferă de malnutriție. Minerii artizanali nu mai pot mine. Oriunde găsesc aur, Banro susține că este în concesiune. De exemplu, unii mineri au găsit un loc pe care l-au numit „Makimbilio” (swahili, loc de refugiu) în Cinjira. Banro susține că se află sub terenul concesionat. Am crezut că Cinjira ne aparține, deși condițiile de viață sunt asemănătoare unei tabere de refugiați. Banro întărește și corupția. Ei mituiesc oficiali guvernamentali pentru a ne teroriza, pentru a evada taxele si pentru a obtine oferte ieftine. Dacă nu era corupție, Codul minier din 2002 indică că Banro ar trebui să rezerve o zonă pentru mineri artizanali și să respecte politicile de mediu. După mituirea oficialilor locali, compania operează cu impunitate. Ei fac ce vor și pretind că dețin fiecare sit mineral ocupat de minerii artizanali, ceea ce crește conflictele și tulburările în comunități. Dacă Banro pretinde că deține toate zăcămintele minerale, de unde își vor câștiga existența cei peste un milion de mineri artizanali și familiile lor? Singura alternativă care ne rămâne este să luăm armele pentru a ne apăra drepturile. Vine timpul când grupurile armate vor ataca companiile miniere. 

Nevoi fiziologice: Casele pe care Banro le-a construit pentru familii în Cinjira sunt foarte mici. Părinții locuiesc în aceeași casă cu adolescenții lor, în timp ce în mod tradițional, băieții și fetele ar trebui să aibă case separate în complexul părinților lor și, acolo unde acest lucru nu este posibil, băieții și fetele vor avea camere separate. Acest lucru nu este posibil în case mici și ansambluri mici în care nu puteți construi alte case. Chiar și bucătăriile sunt atât de mici încât nu mai avem spațiu în jurul șemineului unde stăm în familie, prăjim porumb sau manioc și spunem povești. Pentru fiecare familie, toaleta și bucătăria sunt aproape una de alta, ceea ce este nesănătos. Copiii noștri nu au unde să se joace afară, în condițiile în care casele sunt pe un deal stâncos. Cinjira este situată pe un deal abrupt, la altitudine mare, cu temperaturi scăzute făcând în general foarte frig cu ceață constantă care acoperă uneori casele și îngreunează vizibilitatea chiar și în mijlocul zilei. De asemenea, este foarte abrupt și fără copaci. Când bate vântul, poate arunca o persoană slabă în jos. Cu toate acestea, nici măcar nu putem planta copaci din cauza locației stâncoase.

Încălcări de mediu/Infracțiuni: În timpul fazei de explorare, Banro ne-a distrus mediul cu gropi și peșteri care rămân deschise până astăzi. Faza de exploatare are, de asemenea, efecte dezastruoase cu gropi mari și adânci. Iazul de decantare din minele de aur este turnat pe lângă drumuri și bănuim că conțin acizi de cianuri. După cum ilustrează figura 1 de mai jos, terenul pe care se află sediul Banro este lăsat gol, expus vântului puternic și eroziunii solului.

Figura 1: Situl minier Banro Corporation[2]

Banro folosește acidul cu cianuri, iar fumurile din fabrică s-au combinat pentru a polua pământul, aerul și apa. Apa care conține toxine din fabrică este drenată în râuri și lacuri, care sunt sursele noastre de întreținere. Aceleași toxine afectează pânza freatică. Ne confruntăm cu tulburare pulmonară obstructivă cronică, cancer pulmonar și boli respiratorii inferioare acute, boli de inimă și multe alte complicații. Vacile, porcii și caprele au fost otrăvite de apă potabilă din fabrică, ceea ce a dus la moarte. Emisia de metale în aer provoacă și ploi acide care dăunează sănătății noastre, plantelor, clădirilor, vieții acvatice și altor organe care beneficiază de apa de ploaie. Poluarea continuă, contaminarea pământului, a aerului și a pânzelor freatice ar putea crea insecuritate alimentară, deficit de pământ și apă și ar putea duce Congo la războaie ecologice.

Apartenența/proprietatea și serviciile sociale: Cinjira este izolată de celelalte comunități. Suntem pe cont propriu, pe când înainte, satele noastre erau aproape unele de altele. Cum putem numi acest loc acasă când nu avem nici măcar titluri de proprietate? Suntem lipsiți de toate facilitățile sociale de bază, inclusiv spitale și școli. Suntem îngrijorați că atunci când ne îmbolnăvim, în special copiii noștri și mamele însărcinate, am putea muri înainte de a putea accesa o unitate medicală. Cinjira nu are școli secundare, ceea ce limitează educația copiilor noștri la nivelurile elementare. Chiar și în zilele foarte reci, care sunt frecvente pe munte, mergem pe distanțe lungi pentru a accesa serviciile de bază, inclusiv îngrijirea medicală, școli și piață. Singurul drum spre Cinjira a fost construit pe o pantă foarte abruptă, accesată în mare parte de vehicule cu roți 4×4 (pe care nicio persoană obișnuită nu și-și poate permite). Vehiculele lui Banro sunt cele care circulă pe șosea și sunt conduse nechibzuit, ceea ce amenință viața copiilor noștri care uneori se joacă pe lângă drum, precum și a oamenilor care traversează din diferite direcții. Am avut cazuri în care oamenii sunt doborâți și chiar și atunci când mor, nimeni nu este chemat la răspundere.

Stima de sine/Demnitate/Drepturile omului: Demnitatea și drepturile noastre sunt încălcate în propria noastră țară. Pentru că suntem africani? Ne simțim umiliți și nu avem unde să ne raportăm cazul. Când șefii au încercat să vorbească cu acești oameni albi, ei nu ascultă. Există o mare diferență de putere între noi și companie care, pentru că are bani, exercită control asupra guvernului care ar trebui să-i cheme la răspundere. Suntem victimele defavorizate. Nici guvernul, nici compania nu ne respectă. Toți se comportă și ne tratează ca regele Leopold al II-lea sau colonizatorii belgieni crezând că ne sunt superiori. Dacă erau superiori, nobili și etici, de ce vin aici să ne fure resursele? O persoană demnă nu fură. Există și ceva pe care ne străduim să înțelegem. Oamenii care obiectează la proiectele lui Banro ajung morți. De exemplu, fostul Mwami (șef local) din Luhindja Philemon... a fost împotriva deplasării comunităților. Când a călătorit în Franța, mașina i-a fost incendiată și a murit. Alții dispar sau primesc scrisori de la Kinshasa pentru a nu interfera cu Banro. Dacă demnitatea și drepturile noastre nu sunt respectate aici, în Congo, unde altfel putem fi respectați? Care țară putem numi casa noastră? Putem merge în Canada și să ne comportăm așa cum se comportă Banro aici?

Justiţie: Vrem dreptate. De peste paisprezece ani, suferim și ne spunem în mod repetat poveștile, dar nu s-a făcut nimic. Asta fără a lua în calcul jefuirea acestei țări, care a început cu lupta și împărțirea Africii din 1885. Atrocitățile comise în această țară, viețile pierdute și resursele jefuite atât de mult timp trebuie compensate. 

Povestea reprezentantului lui Banro – Oamenii sunt problema.

Poziţie:  NU ne vom opri mineritul.

Interese:

Economie: Aurul pe care îl extragem nu este gratuit. Am investit și avem nevoie de profit. După cum afirmă viziunea și misiunea noastră: Dorim să fim „o companie minieră de aur din Africa Centrală”, în „locurile potrivite, făcând lucrurile potrivite, tot timpul”. Valorile noastre includ crearea unui viitor durabil pentru comunitățile gazdă, investirea în oameni și conducerea cu integritate. Am vrut să angajăm unii dintre localnici, dar ei nu au abilitățile de care avem nevoie. Înțelegem că comunitatea se aștepta de la noi să le îmbunătățim condițiile de viață. Nu putem. Am construit o piață, am reparat câteva școli, am întreținut drumul și am asigurat o ambulanță la spitalul din apropiere. Noi nu suntem guvernul. A noastră este o afacere. Comunitățile care au fost strămutate au fost compensate. Pentru fiecare banană sau pom fructifer, au primit 20.00 USD. Ei se plâng că nu am compensat alte plante precum bambusul, pomii nefructivi, policultură, tutun etc. Câți bani se câștigă din acele plante? În Cinjira, au un loc unde pot cultiva legume. Ar putea la fel de bine să le crească în cutii sau pe verandă. 

Siguranță/Securitate: Suntem amenințați de violență. De aceea ne bazăm pe guvern pentru a ne proteja de miliție. De mai multe ori muncitorii noștri au fost atacați.[3]

Drepturi de mediu: Urmăm liniile directoare din codul minier și acționăm responsabil față de comunitățile gazdă. Respectăm legile județului și ne comportăm ca contribuitori economici puternici și de încredere ai țării și comunității, gestionând riscurile care ne-ar putea compromite reputația. Dar nu putem face mai mult decât cer legile țării. Ne străduim întotdeauna să minimizăm amprenta noastră asupra mediului în consultare cu comunitățile. Am vrut să instruim și să contractăm niște localnici care să poată planta copaci oriunde am încheiat proiectul minier. Intenționăm să facem asta.

Stima de sine/Demnitate/Drepturile omului: Urmăm valorile noastre de bază, adică respectul pentru oameni, transparența, integritatea, conformitatea și funcționăm cu excelență. Nu putem vorbi cu toată lumea din comunitățile gazdă. O facem prin șefii lor.

Creșterea afacerii/Profit: Suntem fericiți că profităm și mai mult decât ne așteptam. Acest lucru se datorează și faptului că ne facem munca în mod sincer și profesional. Scopul nostru este să contribuim la creșterea companiei, la bunăstarea lucrătorilor noștri și, de asemenea, să creăm un viitor durabil pentru comunități.

Referinte

Kors, J. (2012). Mineral din sânge. Știința curentă, 9(95), 10-12. Preluat de la https://joshuakors.com/bloodmineral.htm

Noury, V. (2010). Blestemul coltanului. nou african, (494), 34-35. Preluat de la https://www.questia.com/magazine/1G1-224534703/the-curse-of-coltan-drcongo-s-mineral-wealth-particularly

[1] Cheferie de Luhwindja (2013). Rapport du recensement de la chefferie de Luhwindja. Numărul persoanelor strămutate este estimat de la ultimul recensământ oficial din Congo din 1984.

[2] Baza lui Banro este situată în sub-satul Mbwega, the grupare din Luciga, în căpetenia Luhwundja cuprinzând nouă grupări.

[3] Pentru exemple despre atacuri, consultați: Mining.com (2018) Miliția ucide cinci în atacul asupra minei de aur din estul Congo a Banro Corp. http://www.mining.com/web/militia-kills-five-attack-banro-corps-east-congo-gold-mine/; Reuters (2018) Camioane din mine de aur Banro atacate în estul Congo, doi morți: Armatahttps://www.reuters.com/article/us-banro-congo-violence/banro-gold-mine-trucks-attacked-in-eastern- congo-două-armată-morți-idUSKBN1KW0IY

Proiect de mediere: Studiu de caz de mediere elaborat de Evelyn Namakula Mayanja, 2019