Războiul Nigeria-Biafra și politica uitării: implicații ale dezvăluirii narațiunilor ascunse prin învățarea transformatoare

Rezumat:

Aprins de secesiunea Biafra de Nigeria la 30 mai 1967, Războiul Nigeria-Biafra (1967-1970), cu un număr de morți estimat la 3 milioane, a fost urmat de zeci de ani de tăcere și interzicerea educației în istorie. Cu toate acestea, apariția democrației în 1999 a catalizat revenirea amintirilor reprimate în conștiința publică, însoțită de o agitație reînnoită pentru secesiunea Biafra-ului de Nigeria. Scopul acestui studiu a fost de a investiga dacă o învățare transformatoare a istoriei războiului Nigeria-Biafra va avea un efect semnificativ asupra stilurilor de gestionare a conflictelor ale cetățenilor nigerieni de origine Biafra în ceea ce privește agitația continuă pentru secesiune. Bazându-se pe teoriile cunoașterii, memoriei, uitării, istoriei și învățării transformative și utilizând un design de cercetare ex post facto, 320 de participanți au fost selectați aleatoriu din grupul etnic Igbo din statele din sud-estul Nigeria pentru a participa la activități de învățare transformatoare care s-au concentrat pe Războiul Nigeria-Biafra, precum și să completeze atât Sondajul de învățare transformator (TLS) cât și Instrumentul modului de conflict Thomas-Kilmann (TKI). Datele colectate au fost analizate folosind analize descriptive și teste statistice inferențiale. Rezultatele au indicat că, pe măsură ce învățarea transformatoare a istoriei războiului Nigeria-Biafra a crescut, colaborarea a crescut, de asemenea, în timp ce agresiunea a scăzut. Din aceste descoperiri, au reieșit două efecte: învățarea transformativă a acționat ca un impuls al colaborării și un reducător al agresiunii. Această nouă înțelegere a învățării transformative ar putea ajuta la conceptualizarea unei teorii a educației istoriei transformative în domeniul mai larg al rezolvării conflictelor. Prin urmare, studiul recomandă ca învățarea transformatoare a istoriei războiului Nigeria-Biafra să fie implementată în școlile nigeriene.

Citiți sau descărcați teza de doctorat completă:

Ugorji, Busuioc (2022). Războiul Nigeria-Biafra și politica uitării: Implicații ale dezvăluirii narațiunilor ascunse prin învățarea transformatoare. Disertatie doctorala. Universitatea Nova de Sud-Est. Preluat de la NSUWorks, Colegiul de Arte, Științe Umaniste și Științe Sociale – Departamentul de Studii pentru Rezolvarea Conflictelor. https://nsuworks.nova.edu/shss_dcar_etd/195.

Data acordării: 2022
Tip document: disertație
Numele gradului: Doctor în Filosofie (PhD)
Universitatea: Universitatea Nova Southeastern
Departamentul: Colegiul de Arte, Științe Umaniste și Științe Sociale – Departamentul de Studii de Rezolvare a Conflictelor
Consilier: Dr. Cheryl L. Duckworth
Membrii Comitetului: Dr. Elena P. Bastidas și Dr. Ismael Muvingi

Distribuie

Articole pe aceeaşi temă

Religiile din Igboland: diversificare, relevanță și apartenență

Religia este unul dintre fenomenele socioeconomice cu impact incontestabil asupra umanității oriunde în lume. Oricât de sacrosantă pare, religia nu este importantă doar pentru înțelegerea existenței oricărei populații indigene, ci are și relevanță politică în contextele interetnice și de dezvoltare. Dovezi istorice și etnografice asupra diferitelor manifestări și nomenclaturi ale fenomenului religiei abundă. Națiunea igbo din sudul Nigeria, de pe ambele maluri ale râului Niger, este una dintre cele mai mari grupuri culturale antreprenoriale negre din Africa, cu fervoare religioasă inconfundabilă care implică dezvoltarea durabilă și interacțiunile interetnice în cadrul granițelor sale tradiționale. Dar peisajul religios din Igboland este în continuă schimbare. Până în 1840, religia (religiile) dominantă a igbo a fost indigenă sau tradițională. La mai puțin de două decenii mai târziu, când activitatea misionară creștină a început în zonă, a fost dezlănțuită o nouă forță care avea să reconfigureze în cele din urmă peisajul religios indigen al zonei. Creștinismul a crescut pentru a depăși dominația acestuia din urmă. Înainte de centenarul creștinismului din Igboland, islamul și alte credințe mai puțin hegemonice au apărut pentru a concura împotriva religiilor indigene igbo și a creștinismului. Această lucrare urmărește diversificarea religioasă și relevanța sa funcțională pentru dezvoltarea armonioasă în Igboland. Ea își extrage datele din lucrări publicate, interviuri și artefacte. Acesta susține că, pe măsură ce apar noi religii, peisajul religios Igbo va continua să se diversifice și/sau să se adapteze, fie pentru incluziune, fie exclusivitate între religiile existente și emergente, pentru supraviețuirea Igbo.

Distribuie