Conflict sfânt: intersecția dintre religie și mediere

Rezumat:

Conflictele care implică religia creează medii excepționale în care apar atât bariere unice, cât și strategii de rezolvare. Indiferent dacă religia există ca sursă de conflict, credințele culturale și religioase înrădăcinate au capacitatea de a afecta în mod substanțial atât procesul, cât și rezultatul soluționării litigiilor. Bazându-se pe diverse studii de caz, această lucrare investighează intersecția dintre religie și mediere, concentrând discuția asupra provocărilor pe care părțile religioase le aduc la medieri, modul în care religia poate fi folosită ca strategie în procedurile de mediere și impactul pe care un mediator religios îl are asupra procesului de mediere. si rezultatul. Deși nu există o concluzie definitivă prezentată cu privire la dacă disputele care implică religie creează un conflict mai greu de rezolvat sau dacă un mediator religios crește probabilitatea de a ajunge la o înțelegere pașnică, această lucrare reușește să identifice oportunități de includere a religiei în procesul de mediere și explorează diverse caracteristici din care mediatorii religioși sunt capabili să tragă pentru a afecta procesul de mediere. În cele din urmă, această lucrare încearcă să ofere un punct de plecare de la care cercetarea continuă asupra diferitelor roluri pe care le pot juca religia și actorii religioși în procesul de soluționare a disputelor. Acesta sugerează că, pe măsură ce rolul religiei atât în ​​conflictele intra-statale, cât și în cele interstatale continuă să persistă și, în unele cazuri, chiar să se intensifice, mediatorii sunt însărcinați să reevalueze modul în care religia poate fi folosită pentru a contracara această tendință, atât pentru a aborda conflictul, cât și pentru a avea un impact pozitiv asupra generalului. procesul de soluționare a litigiilor. Într-adevăr, deoarece această lucrare susține că religia deține o putere unică de a promova pacea, este necesar ca comunitatea de soluționare a disputelor să dedice resurse substanțiale de cercetare pentru a înțelege măsura în care religia poate influența pozitiv rezultatele și strategiile de soluționare a conflictelor. În final, această lucrare speră să ofere o justificare pentru continuarea cercetării cu scopul final de a crea un model valid de soluționare a disputelor care să poată fi replicat în conflictele din întreaga lume.

Citiți sau descărcați lucrarea integrală:

Hurst, Jamie L (2014). Conflict sfânt: intersecția dintre religie și mediere

Journal of Living Together, 1 (1), pp. 32-38, 2014, ISSN: 2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online).

@Articol{Hurst2014
Titlu = {Holy Conflict: The Intersection of Religion and Mediation }
Autor = {Jamie L. Hurst}
Url = {https://icermediation.org/religion-and-mediation/}
ISSN = {2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online)}
An = {2014}
Data = {2014-09-18}
IssueTitle = {Rolul religiei și etniei în conflictul contemporan: tactici emergente, strategii și metodologii de mediere și rezoluție}
Jurnal = {Journal of Living Together}
Volumul = {1}
Număr = {1}
Pagini = {32-38}
Editor = {Centrul Internațional pentru Mediere Etno-Religioasă}
Adresă = {Mount Vernon, New York}
Ediție = {2014}.

Distribuie

Articole pe aceeaşi temă

Conversia la islam și naționalismul etnic în Malaezia

Această lucrare este un segment al unui proiect de cercetare mai amplu care se concentrează pe ascensiunea naționalismului etnic malaez și a supremației în Malaezia. În timp ce creșterea naționalismului etnic malays poate fi atribuită diverșilor factori, această lucrare se concentrează în mod special pe legea conversiei islamice din Malaezia și dacă aceasta a întărit sau nu sentimentul de supremație etnică malaie. Malaezia este o țară multietnică și multi-religioasă care și-a câștigat independența în 1957 față de britanici. Malaezii, fiind cel mai mare grup etnic, au considerat întotdeauna religia islamului ca parte integrantă a identității lor, care îi separă de alte grupuri etnice care au fost aduse în țară în timpul dominației coloniale britanice. În timp ce islamul este religia oficială, Constituția permite ca alte religii să fie practicate în mod pașnic de către malaezienii care nu sunt malaezii, și anume etnicii chinezi și indieni. Cu toate acestea, legea islamică care guvernează căsătoriile musulmane în Malaezia a impus ca non-musulmanii să se convertească la islam dacă doresc să se căsătorească cu musulmani. În această lucrare, susțin că legea conversiei islamice a fost folosită ca instrument pentru a întări sentimentul naționalismului etnic malays în Malaezia. Datele preliminare au fost colectate pe baza interviurilor cu musulmanii malaezi care sunt căsătoriți cu non-malaezi. Rezultatele au arătat că majoritatea persoanelor intervievate malaezi consideră că convertirea la islam este imperativă, așa cum este cerut de religia islamică și de legea statului. În plus, ei nu văd nici un motiv pentru care non-malaezii s-ar opune convertirii la islam, deoarece după căsătorie, copiii vor fi considerați automat malaezi conform Constituției, care vine și cu statut și privilegii. Opiniile celor care nu sunt malaezii care s-au convertit la islam s-au bazat pe interviuri secundare care au fost realizate de alți savanți. Deoarece a fi musulman este asociat cu a fi malays, mulți non-malaezi care s-au convertit se simt furați de simțul identității religioase și etnice și se simt presați să îmbrățișeze cultura etnică malaie. În timp ce schimbarea legii conversiei ar putea fi dificilă, dialogurile interconfesionale deschise în școli și în sectoarele publice ar putea fi primul pas pentru a aborda această problemă.

Distribuie

Religiile din Igboland: diversificare, relevanță și apartenență

Religia este unul dintre fenomenele socioeconomice cu impact incontestabil asupra umanității oriunde în lume. Oricât de sacrosantă pare, religia nu este importantă doar pentru înțelegerea existenței oricărei populații indigene, ci are și relevanță politică în contextele interetnice și de dezvoltare. Dovezi istorice și etnografice asupra diferitelor manifestări și nomenclaturi ale fenomenului religiei abundă. Națiunea igbo din sudul Nigeria, de pe ambele maluri ale râului Niger, este una dintre cele mai mari grupuri culturale antreprenoriale negre din Africa, cu fervoare religioasă inconfundabilă care implică dezvoltarea durabilă și interacțiunile interetnice în cadrul granițelor sale tradiționale. Dar peisajul religios din Igboland este în continuă schimbare. Până în 1840, religia (religiile) dominantă a igbo a fost indigenă sau tradițională. La mai puțin de două decenii mai târziu, când activitatea misionară creștină a început în zonă, a fost dezlănțuită o nouă forță care avea să reconfigureze în cele din urmă peisajul religios indigen al zonei. Creștinismul a crescut pentru a depăși dominația acestuia din urmă. Înainte de centenarul creștinismului din Igboland, islamul și alte credințe mai puțin hegemonice au apărut pentru a concura împotriva religiilor indigene igbo și a creștinismului. Această lucrare urmărește diversificarea religioasă și relevanța sa funcțională pentru dezvoltarea armonioasă în Igboland. Ea își extrage datele din lucrări publicate, interviuri și artefacte. Acesta susține că, pe măsură ce apar noi religii, peisajul religios Igbo va continua să se diversifice și/sau să se adapteze, fie pentru incluziune, fie exclusivitate între religiile existente și emergente, pentru supraviețuirea Igbo.

Distribuie