Schimbările climatice pun presiune asupra comunităților pentru a regândi designul și operațiunile, în special în ceea ce privește dezastrele ecologice. Impactul negativ al crizei climatice asupra comunităților de culoare subliniază necesitatea justiției climatice pentru a minimiza impactul devastator asupra acestor comunități. Doi termeni sunt adesea folosiți împreună cu impactul disproporționat asupra mediului: rasism de mediu și justiție de mediu. Rasismul ecologic este impactul disproporționat al schimbărilor climatice asupra oamenilor de culoare și asupra celor care trăiesc în sărăcie. Justiția de mediu este răspunsul pentru a aborda aceste disparități. Această lucrare se va concentra asupra impactului schimbărilor climatice asupra populațiilor etnice, va discuta tendințele actuale în politica Statelor Unite ale Justiției de Mediu și va discuta rolul mediatorului pentru a ajuta la reducerea decalajului în conflictele care decurg din proces. În cele din urmă, schimbările climatice vor afecta toată lumea. Cu toate acestea, impactul său inițial vizează în mod disproporționat comunitățile afro-americane, hispanice și sărace. Acest impact disproporționat se datorează practicilor istorice instituționalizate, cum ar fi redline-ul și altor practici care au refuzat minorităților accesul la resurse. Acest lucru a scăzut, de asemenea, rezistența în cadrul acestor comunități de a face față rezultatelor dezastrelor ecologice. Uraganul Katrina, de exemplu, și impactul său asupra comunităților din sud este un exemplu al efectelor disproporționate ale dezastrelor climatice asupra comunităților de culoare. În plus, dovezile sugerează că fragilitatea crește în SUA pe măsură ce dezastrele ecologice cresc, în special în statele mai puțin solide din punct de vedere economic. Există, de asemenea, îngrijorări tot mai mari că această fragilitate poate crește potențialul de apariție a conflictelor violente. Consecințele mai recente ale COVID19, impactul său negativ asupra comunităților de culoare și o creștere a incidentelor violente chiar și îndreptate către instituțiile religioase pot semnala că tensiunile în creștere ar putea fi un rezultat indirect al crizei climatice. Care va fi atunci rolul mediatorului și cum poate contribui mediatorul la oferirea unei mai mari rezistențe în cadrul Justiției de Mediu? Această lucrare își propune să abordeze această întrebare și va include o discuție despre potențialii pași pe care mediatorii pot lua pentru a ajuta la creșterea rezistenței comunității, precum și unele procese care pot ajuta la reducerea tensiunilor etnice care sunt un rezultat indirect al schimbărilor climatice.
