Sisteme și practici tradiționale de soluționare a conflictelor

Acoperirea tradițională a Jurnalului de soluționare a litigiilor de viață împreună la scară

Rezumat:

Journal of Living Together al Centrului Internațional de Mediere Etno-Religioasă este încântată să publice această colecție de articole revizuite de colegi despre sistemele și practicile tradiționale de soluționare a conflictelor. Speranța noastră este că aceste articole scrise de oameni de știință din domenii de studiu multidisciplinare vor ajuta la avansarea înțelegerii problemelor, teoriilor, metodelor și practicilor majore de rezolvare a conflictelor. Cercetările și studiile de masă privind soluționarea conflictelor s-au bazat până acum în mare măsură pe teorii, principii, modele, metode, procese, cazuri, practici și corpul de literatură dezvoltat în culturile și instituțiile occidentale. Puțină sau deloc atenție a fost acordată sistemelor și proceselor de soluționare a conflictelor care au fost utilizate istoric în societățile antice sau care sunt practicate în prezent de conducătorii tradiționali și alți lideri indigeni (adică regi, regine, șefi, șefi de sate, preoți) în diferite părți ale lumii și la nivel de bază. ¬-Acești lideri indigeni lucrează pentru a media și a rezolva disputele, a restabili justiția și armonia și pentru a promova coexistența pașnică în diferitele lor circumscripții, comunități, regiuni și țări. De asemenea, o investigare amănunțită a programelor și a portofoliilor de cursuri în domeniul analizei și soluționării conflictelor, al studiilor privind pacea și conflictele, soluționarea alternativă a disputelor, studiile privind gestionarea conflictelor și domeniile de studiu conexe confirmă ipoteza larg răspândită, dar falsă, că rezolvarea conflictului este o creație occidentală. Deși sistemele și procesele tradiționale de soluționare a conflictelor preced teoriile și practicile moderne de soluționare a conflictelor, ele sunt aproape, dacă nu complet, indisponibile în manualele noastre de rezolvare a conflictelor, programele de curs și discursul de politică publică. Chiar și odată cu înființarea Forumului Permanent al Națiunilor Unite pentru problemele indigene în 2000 – un organism internațional mandatat de Națiunile Unite să sensibilizeze și să discute problemele indigene – și Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, care a fost adoptată de ONU. Adunarea Generală a Națiunilor din 2007 și ratificată de statele membre, nu a avut loc nicio discuție semnificativă la nivel internațional cu privire la sistemele și procesele tradiționale de soluționare a conflictelor și la diferitele roluri pe care conducătorii tradiționali și liderii indigeni le joacă în prevenirea, gestionarea, atenuarea, medierea sau rezolvarea conflictelor și promovarea unei culturi a păcii atât la nivel de bază, cât și la nivel național. Centrul Internațional pentru Mediere Etno-Religioasă consideră că o cercetare și o discuție internațională asupra sistemelor și proceselor tradiționale de soluționare a conflictelor sunt extrem de necesare în acest moment crucial al istoriei lumii. Conducătorii tradiționali și liderii indigeni sunt custozii păcii la nivel de bază, iar pentru o lungă perioadă de timp, comunitatea internațională i-a ignorat pe aceștia și bogăția lor de cunoștințe și înțelepciune în domeniile soluționării conflictelor și consolidării păcii. Este timpul să includem conducătorii tradiționali și liderii indigeni în discuția despre pacea și securitatea internațională. Împreună, lucrăm pentru a spori cunoștințele generale ale societăților noastre despre soluționarea conflictelor, stabilirea păcii și consolidarea păcii.

Citiți sau descărcați lucrarea integrală:

Ugorji, Basil (Ed.) (2019). Sisteme și practici tradiționale de soluționare a conflictelor

Journal of Living Together, 6 (1), 2019, ISSN: 2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online).

@Articol{Ugorji2019
Titlu = {Sisteme și practici tradiționale de soluționare a conflictelor}
Editor = {Basil Ugorji}
Url = {https://icermediation.org/traditional-systems-and-practices-of-conflict-resolution/}
ISSN = {2373-6615 (Tipărit); 2373-6631 (Online)}
An = {2019}
Data = {2019-12-18}
Titlul problemei = {Sisteme și practici tradiționale de soluționare a conflictelor}
Jurnal = {Jurnal de viață împreună }
Volumul = {6}
Număr = {1}
Editor = {Centrul Internațional pentru Mediere Etno-Religioasă}
Adresă = {Mount Vernon, New York }
Ediție = {2019}.

Distribuie

Articole pe aceeaşi temă

Religiile din Igboland: diversificare, relevanță și apartenență

Religia este unul dintre fenomenele socioeconomice cu impact incontestabil asupra umanității oriunde în lume. Oricât de sacrosantă pare, religia nu este importantă doar pentru înțelegerea existenței oricărei populații indigene, ci are și relevanță politică în contextele interetnice și de dezvoltare. Dovezi istorice și etnografice asupra diferitelor manifestări și nomenclaturi ale fenomenului religiei abundă. Națiunea igbo din sudul Nigeria, de pe ambele maluri ale râului Niger, este una dintre cele mai mari grupuri culturale antreprenoriale negre din Africa, cu fervoare religioasă inconfundabilă care implică dezvoltarea durabilă și interacțiunile interetnice în cadrul granițelor sale tradiționale. Dar peisajul religios din Igboland este în continuă schimbare. Până în 1840, religia (religiile) dominantă a igbo a fost indigenă sau tradițională. La mai puțin de două decenii mai târziu, când activitatea misionară creștină a început în zonă, a fost dezlănțuită o nouă forță care avea să reconfigureze în cele din urmă peisajul religios indigen al zonei. Creștinismul a crescut pentru a depăși dominația acestuia din urmă. Înainte de centenarul creștinismului din Igboland, islamul și alte credințe mai puțin hegemonice au apărut pentru a concura împotriva religiilor indigene igbo și a creștinismului. Această lucrare urmărește diversificarea religioasă și relevanța sa funcțională pentru dezvoltarea armonioasă în Igboland. Ea își extrage datele din lucrări publicate, interviuri și artefacte. Acesta susține că, pe măsură ce apar noi religii, peisajul religios Igbo va continua să se diversifice și/sau să se adapteze, fie pentru incluziune, fie exclusivitate între religiile existente și emergente, pentru supraviețuirea Igbo.

Distribuie

Conversia la islam și naționalismul etnic în Malaezia

Această lucrare este un segment al unui proiect de cercetare mai amplu care se concentrează pe ascensiunea naționalismului etnic malaez și a supremației în Malaezia. În timp ce creșterea naționalismului etnic malays poate fi atribuită diverșilor factori, această lucrare se concentrează în mod special pe legea conversiei islamice din Malaezia și dacă aceasta a întărit sau nu sentimentul de supremație etnică malaie. Malaezia este o țară multietnică și multi-religioasă care și-a câștigat independența în 1957 față de britanici. Malaezii, fiind cel mai mare grup etnic, au considerat întotdeauna religia islamului ca parte integrantă a identității lor, care îi separă de alte grupuri etnice care au fost aduse în țară în timpul dominației coloniale britanice. În timp ce islamul este religia oficială, Constituția permite ca alte religii să fie practicate în mod pașnic de către malaezienii care nu sunt malaezii, și anume etnicii chinezi și indieni. Cu toate acestea, legea islamică care guvernează căsătoriile musulmane în Malaezia a impus ca non-musulmanii să se convertească la islam dacă doresc să se căsătorească cu musulmani. În această lucrare, susțin că legea conversiei islamice a fost folosită ca instrument pentru a întări sentimentul naționalismului etnic malays în Malaezia. Datele preliminare au fost colectate pe baza interviurilor cu musulmanii malaezi care sunt căsătoriți cu non-malaezi. Rezultatele au arătat că majoritatea persoanelor intervievate malaezi consideră că convertirea la islam este imperativă, așa cum este cerut de religia islamică și de legea statului. În plus, ei nu văd nici un motiv pentru care non-malaezii s-ar opune convertirii la islam, deoarece după căsătorie, copiii vor fi considerați automat malaezi conform Constituției, care vine și cu statut și privilegii. Opiniile celor care nu sunt malaezii care s-au convertit la islam s-au bazat pe interviuri secundare care au fost realizate de alți savanți. Deoarece a fi musulman este asociat cu a fi malays, mulți non-malaezi care s-au convertit se simt furați de simțul identității religioase și etnice și se simt presați să îmbrățișeze cultura etnică malaie. În timp ce schimbarea legii conversiei ar putea fi dificilă, dialogurile interconfesionale deschise în școli și în sectoarele publice ar putea fi primul pas pentru a aborda această problemă.

Distribuie